trafic.ro

sâmbătă, 11 iunie 2016

Sensul vieții

              

                Sens, scop, direcție, drum, menire, câte și mai câte nedumeriri parcă croite să ascundă bucăți din noi. Ne întrebăm filozofic care este sensul vieții, care este rolul nostru aici printre oameni. O facem cu sau fără voia noastră, de la idei găsite prin cărțile părinților, la discuțiile aprinse cu oameni dragi sau în urma întâlnirii cu credința, oricare ar fi ea. Ne punem pe scris scenarii, scobim fără odihnă și îi compătimim pe cei cărora nu le pasă. E aproape imposibil să acceptam că suntem aici fără sens, așa-i? Dar oare sensul nostru este unul atât de măreț pe cât ne închipuim? Creștem influențați de cei ce s-au ridicat dintre noi și au făcut minuni, au salvat vieți, au descoperit nedescoperitul. Unii dintre ei sunt legende, alții încă ne încântă cu talentele, vocațiile sau sacrificiile lor. Dar oare suntem toți meniți să fim în lumina reflectoarelor? Sau oare drumul acestor oameni fabuloși chiar este cel pe care noi l-am îmbrăcat în lauri?


                Poate divinul ne-a așezat altfel. Ne-a pus unii în drumurile altora și ne-a luat amenințarea trufiei și a intențiilor false, ascunzând sensuri mici în gesturi pe care să nu le aflăm nicicând. Da, nu e atât de greu să îți imaginezi că mângâierea ta a adus zâmbetul cuiva, iar asta este tot ce ar fi trebuit să faci, că privirea ta înflăcărată a adus lumina în obscuritatea altcuiva, iar dincolo de asta ai fi împlinită, că iubirile noastre nebunești au înălțat suflete, iar asta să fie suficient. O atingere, o privire, un gând frumos, un umăr așezat la nevoie, un pas în doi, orice atât de mic, dar poate neprețuit pentru cei ce ți-au trecut pe drum la un moment dat. Ca cele 24 de ore, numărate nemilos, ale libelulelor, așa să ne fie și nouă sensul. Iar restul? Aventuri pe care fiecare dintre noi le-ar scrie după acel au trăit fericiți până la adânci bătrâneți sau am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea”.     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu