trafic.ro

marți, 19 aprilie 2016

Prea mult...?


                 Câteodată visez prea mult. Nu mă satur cu perioada nocturnă. Mă surprind pierdut în izolare în lumina zilei, decupat din realitate. Ca pe o pânză albă, aştern linii ce conturează trăiri, amintiri dintr-un viitor intangibil, chipurile oamenilor pe care îi voi întâlni cândva, reorchestrând firile unor anonimi în clipe de rătăcire absolut fabuloase, de o linişte eterică, îmbinate armonios în imagini şi sunete distante, abia perceptibile.
            Fără o direcţie anume, fără scenarii sau logică, frânturile se rotesc asemeni particulelor ce orbitează, într-un haos aparent, în jurul unor corpuri celeste. Cumva, ochii mi se detaşează de planul existenţial şi îmi lasă creierul părtaş la experienţe ce frizează uneori imposibilul. Captivat de perspective nebănuite, izvorâte dintr-un subconştient ancorat în ape tulburi, revin cu greu la agresiunea vizual-auditivă a clipei prezente. Separându-mi imaginația de cordonul ombilical al visării, las lumea să mi se așeze pe umeri. Cu inima pulsând în ritmuri agonizante, respir sacadat şi las porii să mi se încarce cu sudoarea rece a contrastului. Returul nu e niciodată o plăcere. Ca o mahmureală, îmi întoarce lumea cu susul în jos, doar ca să mă pregătească prea târziu pentru pământul care îmi fuge de sub picioare. Ce naiba caut aici??!?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu