trafic.ro

vineri, 8 ianuarie 2016

Distopia



            Dinții scrijelesc metalul, în mușcături fără sens, justificate de o foame teribilă. Ochii le sunt injectați, iar creierul golit de materia cenușie ce ne separa de animalicul dezlănțuit. Fără urme de remușcări, calcă în picioare materia umană, indiferent de vârstă, prădând naivitatea și slăbiciunea, impunând o selecție artificială, într-un proces ce plagiază, cu tente draconice, ceea ce natura săvârșește în perioade de nemăsurat.
         Măcinând oasele  în făină, încărcând cu salivă bucățile smulse din trupuri fără apărare, săvârșind un genocid de neimaginat, ne obligă să mărșăluim către nicăieri, oferindu-ne alternative sădite bolnav în identități deformate. Cu piepturile umflate de falsă originalitate, sucombăm într-un joc ticluit de mințile bolnave ale celor ce ne grăbesc clipele, îmbuibându-ne cu gunoaie colorate. Pas cu pas, ne scufundăm în nămolul existențial impus, învățând să trăim după regulile lor, să luptăm după regulile lor, să înlocuim piese depășite din propriul lor sistem, angrenaj ce ne doboară semenii, totul sub semnul progresului și al binelui universal.           
           Pierduți în teorii ale conspirației, lăsăm să ne treacă pe lângă urechi realitatea maladiv măsluită de păpușarii sterili ce își asumă rolul divinului, al pastorilor, al diriguitorilor ce, aparent, își ucid propriile vintre cu decizii pe care responsabilitatea propagării umanității către un viitor selectiv le confirmă damnarea veșnică. Sub astfel de pretexte, liderii, goi pe dinăuntru, lipsiți de suflet, săvârșesc cu sclipiri în ochi, planuri aberante ale dezumanizării, ale depopulării și îndobitocirii universale. Cu frâiele carului alegoric, înfășurate până la sânge pe membrele încleștate pe puterea generată de un sistem, pasat la nesfârșit propriei seminții, își urlă profețiile și își schimbă culorile după bătaia vântului, punând în scenă un spectacol la care ne obligă să cumpăram bilete.
         Ștampilați, înregimentați, controlați, verificați, uniformizați, încolonați, împrăștiați, slăbiți, îmbolnăviți, mințiți, amăgiți, terorizați și subjugați, ni se oferă un minimum negociat la sânge, stropi otrăviți cu miraje ale unor ascensiuni sociale ce se blochează la etajele inferioare.
           Desființarea valorii și impunerea ca normă a submediocrității, dizolvă puseurile de geniu ale minunatului lanț de reproducere, ticluit cu pricepere de mama natura. Lipsiți de imaginație debordantă și de exemple pozitive, observând cum în ochii celor mai buni dintre noi se stinge treptat flacăra speranței, ne obișnuim cu gândul ca „nimic” este mult mai bine decât „deloc”. Cu mii de termeni ce ne anagramează direcțiile, cu arme de întortochere psihică ațintite asupra celor ce zvâcnesc a rebeliune, ne găsim ordonați într-un sistem plin de tuneluri ale căror ieșiri nu se îndreaptă către o destinație meritorie, ci către obscuritate și uitare. Iar cum istoria este scrisă de cei care sting lumina, generațiile ce încolțesc, fără amintiri, vlăstarele tabula rasa, își vor pierde rădăcinile și vor fi baza de susținere a malaxorului de carne vie.
            Viitorul a încetat de mult să mai sune. Receptorul a uitat sunetul uniform al tonului de apel, iar firele smulse din perete asigură un somn liniștit torționarilor. Mâine cu siguranță va fi mai rău, iar noaptea va fi oricum, dar numai bună nu. Cât despre trezit, ne vom număra în zori mai puțini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu