trafic.ro

luni, 25 ianuarie 2016

Anonymus Erro




          Pereţii blocurilor se ridică până la cer. Străzile înguste, mărginite de trotuare pe măsura zgârceniei celor ce le calcă, descriu trasee pe care le urmează fără noimă. Viaţa i se înscrisese pe o altă traiectorie, însă vocile realității l-au rătăcit în neştire, perpetuându-se până în prezent ca ecouri maladive. 
        Cu mustăți generoase, îmbibate cu galbenul tutunului, haine nepotrivite căldurii infernale prin care înaintează şi unghii mărginite de negrul pământului în care încearcă să se îngroape în fiecare seară, ţine la distanţă nările fine ale purtătorilor de dantelă, cusută de existențe imaculate cu o falsă pudoare.     
         Totul pare simplu acum. Gunoaiele sunt surse inepuizabile de minunăţii, resturi scăpate zilnic din grija stăpânilor. Lorzii ferestrelor închise privesc cu oprobriu de după perdele, ferindu-și prezențele de căutările hoinarului. Acuzat pe nedrept de o condiţie pe care nu o poate evita, bătrânul îşi duce cu capul plecat cele câteva vise, încăpățânându-se să reziste senzației de foame ce îl însoțește permanent. Durerile constante pe care le poartă cu mândrie, sapă grimase și îi dictează marșul împleticit. Revolta surdă se sufocă în marea de neajunsuri, iar  sudalmele se risipesc în mișcări sterile ale buzelor.
           Golit de spiritualitate, izolat de semenii săi, nu schimbă vorbe gratuite cu nimeni. Îşi poartă crucea către acelaşi nicăieri cu care s-a obişnuit deja. A încetat de mult să îşi mai pună întrebări. Viaţa nu are răspunsuri, iar destinul nu există. Singura sa speranţă rămâne agăţată de dimineţile ce nu ar trebui să mai vină. Lipsa de sens îl condamnă la mizerie. Dincolo de întunericul veşnic, va păşi fără trup. Până atunci, va continua să îşi poarte oasele pe străzile îngropate în ciment. Anonimatul îl recomandă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu